Ideea centrală în teoriile conspirației despre o "nouă ordine mondială" este că o elită mondială ocultă ar conspira cu țelul constituirii în final a unui guvern mondial, care ar înlocui rapid guvernările statelor naționale suverane și ar pune capăt luptelor pentru putere pe plan internațional. Despre diverse evenimente semnificative din politică și finanțe s-a speculat că au fost și sunt orchestrate de o clică foarte influentă prin intermediul multor organizații de fațadă. Numeroase evenimente istorice sau contemporane sunt văzute ca etape ale unui plan în curs de desfășurare pentru a ajunge la dominarea lumii.[6]
În secolul al XX-lea, mulți șefi de stat, în frunte cu Woodrow Wilson și Winston Churchill, au folosit termenul noua ordine mondială pentru a se referi la o nouă perioadă a istoriei care atestă schimbarea dramatică în gândirea politică a lumii și schimbarea echilibrului de putere după Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial. Ei au văzut toate aceste perioade ca posibilități de a pune în aplicare propunerile idealiste sau liberale pentru o guvernarea mondială numai în sensul unor eforturi colective noi pentru a identifica, înțelege și soluționa problemele curente care depășesc posibilitățile statelor individuale. Aceste propuneri au condus la crearea unor organizații internaționale, între care Organizația Națiunilor Unite și NATO, precum și unele acorduri internaționale, ca sistemul Bretton Woods și Acordul General pentru Tarife și Comerț, ca inițiative atât pentru menținerea unui echilibru între puterile internaționale, cât și pentru a reglementa cooperarea între națiuni, pentru a inaugura o fază pașnică a capitalismului. Aceste inițiative, precum și concepțiile unui internaționalism în general au fost mereu criticate vehement de forțele ultraconservatoare naționaliste.[7]
După cele două războaie mondiale, forțele politice cu orientare de stânga au salutat aceste organisme internaționale nou înființate, dar au susținut că ele suferă de deficit democratic și că, prin urmare, au fost insuficiente nu numai pentru a preveni un alt război mondial, dar au fost și incapabile să promoveze o justiție globală. În consecință, activiști din întreaga lume au format o mișcare federalistă cu scopul de a crea o nouă ordine mondială reală[8].
În 1940, scriitorul britanic de anticipație Herbert George Wells a mers mai departe prin însușirea și redefinirea termenului de nouă ordine mondială ca sinonim pentru crearea unui stat mondial administrat științific și având un sistem economic de tip socialist[9].
În anii 1947-1957, în care Războiul Rece ajunsese la paroxism, teoreticienii conspirației dreptului american secular și creștin au amplificat unele temeri nefondate față de francmasoni, Iluminați și față de evrei că ar constitui forța motrice a unei conspirații comuniste internaționale. Amenințarea comunismului mondial, sub forma unui stat ateu cu guvern mondial birocratic colectivist, demonizat ca Amenințarea Roșie, a devenit principala preocupare a conspiraționiștilor apocalipsei milenare[10].
No comments:
Post a Comment